duminică, 22 septembrie 2013

Isostar – Prezent la Maratonul “Stefan cel Mare” – 22.09.2013, editia I Testare de produse




Povestea maratonului ni se arata parca in subconstient: cuvinte ca “Stefan cel Mare”, “maraton”, “Manastirea Putna”, prieteni”, “peisaj de basm”, creau in mintea nostra, chiar inainte de a parasi Bucurestiul, un scenariu divin.



Impreuna cu Danut Cernat si Hiroko Ogawa, am zburat ca vantul si ca gandul (in limita vitezei legale,  a se intelege.. :P ), facand popas la Cetatea Neamtului....
Aici l-am cunoscut pe Mihai Cucolea, ghidul Cetatii. Domnul Mihai este acel gen de persoana pe care il intalnesti rar in viata, iar la plecare iti promiti ca nu va fi ultima intalnire si ca vei face tot posibilul ca in viata asta sa-l reintalnesti.Un om cald, care ne-a fost alaturi in timpul vizitei si care  ne-a prezentat povestea altfel decat ar face-o un istoric... Domnul Mihai vorbea  despre Stefan cu o admiratie si o pasiune cum rar vezi... era atat de implicat, incat te asteptai ca Domnitorul sa iasa de pe usa Salii Tronului sau Salii cu Armament.  Sau puteai sa juri ca a vazut a vazut cu ochii lui toate cele povestite. Te asteptai dintr-un minut in altul sa vorbeasca la timpul prezent, din moment ce povestea prindea un o tenta personala, ancorata in prezent.I-am povestit ca suntem din Vrancea si ca urmeaza sa alergam la Maratonul organizat la Putna.. A fost atat de incantat, incat ne-a sugerat ca la fel de bine se poate organiza un maraton cu sosirea la Cetate; Insa ce ne-a marcat cel mai tare a fost faptul ca si-a exprimat dorinta de a fi prezent la startul maratonului, apoi a adaugat repede: “Dar eu Cetatea cui o las....?”, de parca ar fi fost nevoie sa mai intareasca ceea ce se vedea deja: devotamentul pentru Cetate, pentru Stefan, recunostinta pentru tot ceea ce “acum” exista datorita povestilor de “atunci”..Am parasit Cetatea cu sentimentul ca suntem mai bogati spiritual si sufleteste.




            La poalele cetatii, un artist picta cu tempera niste pietre de diferite dimensiune. Nicolae Filip ne-a povestit cate ceva despre Cetate, insa fara sa-si ridice ochii din lucrarea pe care tocmai o incepuse. ... un alt om devotat, ne-am zis.. apoi am parasit platoul cu doua pietre frumos pictate!            A doua zi ne-am regasit cu totii la linia de start.. Inarmati pana in dinti cu produse Isostar, am socializat circa 1 ora. Batonul dietetic multisport cu continut ridicat de proteine “Isostar POWERPLAY high protein 25” a fost devorat in 10 secunde, avand toata increderea ca va conta mult la capitolul forta... Inca din camera ne-am pregatit bidoanele cu bautura izotonica, utilizand cate 2 pastile la fiecare. Inarmati cu alte batoane  energizante cu fructe si cereale "Isoatar Baton High Energy 20g” in buzunare, am renuntat repede la bidoanele golite intre timp si ne-am aliniat la start!! Ora 9 fix era aproape!



La Start au fost prezenti atat elevii de la Colegiul Militar “Stefan cel Mare” de la Campulung Moldovenesc, cat si cativa elevi din ciclul gimnazial de acolo, din Putna. Ei au avut cate o stafeta, pe distante diferite.Prezenta elevilor de la Colegiul Militar “Stefan cel Mare”  a fost, din punctul nostru de vedere, un semn de recunoastinta fata de Ilie Rosu, organizatorul maratonul, el fiind, la randul lui, elev al aceluiasi liceu, insa in urma cu aproape 40 de ani... Acum, colonel in rezerva ( ... si cum ne place noua sa-i uram: viitor general, Doamne-ajuta :D ), Ilie este un exemplu pentru stafeta de elevi, acestia aratandu-i recunostinta, onoruri si respect de nenumarate ori inainte/ in timpul/dupa cursa.Imnul lui Stefan cel Mare a rasunat in fata Manastirii Putna, fiind cantat de elevii Colegiului Militar. Dupa intonarea Imnului national, am pornit in cursa!!!Traseul a fost spectaculos! Noi ne-am aflat pentru a doua oara la Putna, prima data fiind in urma cu 7 ani, cand ne-am petrecut Revelionul (de altfel, cel mai frumos Revelion petrecut impreuna, ca si cuplu...) Sincer, nu stim cand s-a terminat atat de repede cursa... Am facut poze celorlalti colegi, ne-am oprit la Chilia lui Daniil Sihastrul, ne-am tinut echilibrul pe namolul alunecos :D ,  am revazut locuri pe langa care am trecut la prima noastra vizita si am memorat locuri noi. Vremea a fost perfecta: cand te incalzeai de-ti venea sa arunci ceva de pe tine, venea repede-repejor un vant atat de rece care nu-ti ingheta doar sudoarea, ci si sufletul! Perfect cat sa echilibreze balanta si sa nu pierzi timp pretios cu problema echipamentului!



Ajunsi la Finish destul de fresh, ne-am lasat prada viciului si am pornit in cautare de cafea, nu inainte de a poza ce era nepozat din ziua anterioara: o multime de lucruri marunte si minunate, toate adunate in curtea unde se aflau chiliile, cabanutele si cladirea unde am fost cazati.Ajunge la Finish organizatorul maratonului, vecinul si prietenul nostru, Ilie . venea insotit de Hiroko, cea care i s-a alturat pe ultimii 8 km din cursa. Alaturi de ei alearga, pe ultima suta de metri, Danut Cernat, cel care terminase cursa de cca 30 de minute.. Cei trei au avut o primire cum nu am mai vazut vreodata: 6 elevi ai Colegiului Militar, imbracati in uniforme imaculate, au incadrat linia de sosire 3 cu 3. Toti ceilalti prezenti ai aplaudat frenetic, urmate de onorurile adresate colonelului Ilie Rosu: “URA, URA, URA! Pentru o secunda, am asociat strigatul lor cu stigatul celor 300 de spartani;



Festivitatea de premiere a fost la superlativ.. Insusi Arhimandritul Melchisedec Velnic, staretul Manastirii Putna, a fost prezent! Acesta ne-a vorbit despre deciziil pe care le luam zi de zi, ca si crestini, folosind o metafora si legand alergarea- ca si sport cu alergarea dupa idealuri, scopuri, etc.. sa alergam cu o tinta precisa. Fiecare participant a primit medalia in prezenta acestuia, iar din partea manastirii cate o carte, un dvd si pliante.




Isostar a fost din nou prezent, asa cu ne-a obisnuit, si la acest eveniment! In cadrul festivitatii de premiere, elevii au primit pungi cu bidoane, batoane, cupoane si ghiduri de nutritie. Asta dupa ce, cu totii, am fost rasfatati in timpul cursei cu bautura izotonica cu aroma de portocale rosii ( a fost prima data cand am gustat aces sortiment.. este super-delicios!!! )



Dupa masa de pranz, oferita de manastire, ne-am indreptat spre mormantul lui Stefan. Acolo s-a incheiat, efectiv, misiunea noastra! Toti am alergat cu acelasi gand... gandul ca un astfel de conducator nu s-a mai nascut si nu se va mai naste vreodata; gand care credem ca a juns acolo unde trebuie...... 

in fata mormantului lui Stefan cel Mare















Pongo inspecteaza cupa primita de mami si cadourile de la Hiroko :)